În cei aproximativ 25 de ani petrecuți în acest cartier, înafară de obișnuitele petece aplicate pe carosabil odată cu venirea primăverii, împrăștierea prafului de către Rosal și înfundarea canalizării nu s-a făcut nimic în ceea ce privește reabilitarea aleilor dintre blocuri sau a trotuarelor. Anul trecut, am trimis pe adresa audiente@primariaclujnapoca.ro următorul mail:

“Buna,
Doresc sa va supun atentiei un aspect care nu stiu daca a fost adresat si care este extrem de important. Faptul ca s-a decis amanarea licitatiei pentru proiectul de reabilitare mi-a dat, sper, o fereastra scurta de timp pentru a ridica o problema. 
Cred ca este mai eficient si mai cost effective desfintarea sistemului public de transport in comun pe sine. Sibiul si Brasovul au renuntat de mult la ideea de a avea tramvaie. Prin inlocuirea tramvaielor cu trolee alimentate de la infrastructura energetica a liniilor de tramvai vor putea evita posibile ambuteiaje datorita unei neconditionari de un traseu fix cum este in cazul liniei de tramvai.
Plus ca pentru a reabilita tronsonul liniei de tramvai ar presupune costuri mai mari. Ce garantie exista ca nu vor mai exista situatii de genul: http://epinephrine.ro/descompunerea-asfaltului/  ”

Răspunsul primit a fost următorul:

Click aici -> Raspuns

Am îmbrățișat în cele din urmă ideea și am acceptat această hotărâre în speranța că odată cu reabilitarea liniilor de tramvai se va reasfalta și carosabilul. Lucrările de modernizare a transportului pe șine a generat probleme uriașe de infrastructură în zona Plopilor. Vă invit să urmăriți câteva dintre aceste probleme:

Bordurile de lângă trotuare lipsesc în proporție de 80% iar densitatea craterelor din asfalt acoperă aproape în întregime benzile de circulație. Nu ai ce ocoli în acest caz. Drumul a ajuns să fie mai rău ca unul forestier și da am văzut drumuri forestiere mai bune decât strada Plopilor. Cea mai mare problemă pe care o întâmpinăm este atunci când plouă torențial iar sistemul de colectare a apei pluviale este efectiv depășit, inundând porțiuni bune de stradă făcând uneori inaccesibil folosirea carosabilului. Dacă cuiva i se face rău și viața lui depinde de sosirea ambulanței? Credeți că ambulanțele se pot deplasa prin 50 de cm de apă într-un timp relativ scurt? Eu zic că nu. Trebuie adresată și problema scurgerii apei pluviale. Toată apa din Zorilor se scurge în Mănăștur și toată apa din Mănăștur se scurge în Plopilor. Dacă tot se are în vedere reabilitarea străzii aflată în vecinătatea tronsonului de șine trebuie adresată și problema instalării unui sistem eficient de colectare a debitelor mari de apă pluvială. Impactul vizual al pozelor prezentate în galeria de mai sus poate nu reușește să vă sensibilizeze deloc, însă vă invit cu mașina proprie să traversați strada Plopilor.

Am început acest articol afirmând lipsa preocupării pentru întreținerea/reabilitarea aleilor și trotuarelor de pe strada Plopilor. Am să vă prezint încă o galerie de imagini cu câteva alei și trotuare din această zonă.

Aproape zilnic străbat aceste alei și trotuare observând tot mai frecvent cum mămici cu bebelași în cărucior se află în dificultate și își pun în pericol siguranța copiilor datorită gradului ridicat de deteriorare a trotuarelor. Dacă ați urmărit întreaga galerie de poze veți observa o poză în care efectiv se circulă pe 5 cm de trotuar. Am înțeles, se lucrează la linia de tramvai. Accept această situație temporară cu condiția ca imediat după finalizarea lucrărilor la linia de tramvai se vor reabilita atât strada în sine cât și aleile și trotuarele. Nu accept petece și situații de genul “deocamdată o lăsăm așa că doar noi putem circula și pe asfaltul de pe linia de tramvai.” Este o ipocrizie și-un cretinism să ai tramvaie noi cu wi-fi și să ai o stradă petecită cu trotuare fără borduri și cu gropi de 10 cm adâncime și vreo 50 cm în diametru. Este ca și atunci când nu ai avea ce mânca, cu ce te îmbrăca, stai în chirie da ai un Audi A4 full option. Vă rog luați în calcul elaborarea unui proiect de reabilitare a acestei zone. Stradă, trotuare, alei! Atât.

Ajungem la o altă problemă pe care doresc să v-o aduc la cunoștință. Pista de bicicliști de pe malul Someșului, ce se întinde de la podul Garibaldi până la Parcul Rozelor cum îl cunosc majoritatea localnicilor.

Ați investit mii de euro în iluminatul noncturn al pistei. Anul trecut a fost dat în folosință și m-am bucurat enorm de mult că mă pot plimba până târziu în noapte. Felicitări dar la ce bun un sistem de iluminat dacă pista de bicicliști într-un an de zile dispare complet și suntem înapoi de unde am plecat? Urmăriți vă rog galeria de poze pentru a înțelege de ce pun astfel problema:

Îmi plac toate sporturilor îndeosebi mersul pe role. Până anul trecut puteam să mă duc fără probleme pe pista de bicicliști fără să-mi fie frică de sectoare fără aderență, pline de pietriș. Anul acesta în schimb, nicio șansă. Văd copii și adolescenți cum efectiv umblă cu rolele pe pistă fiindcă roțile nu merg pe pietriș. Veti spune că acea pistă nu a fost niciodată destinată mersului pe role dar nici nu a fost destinată exclusiv tractoarelor.

De ce în cazul amenajării parcului Rozelor s-a optat pentru asfaltare (parțială) cu bitum iar în cazul pistei de bicicliști cu ciment?

Ajungând în parcul Rozelor, dăm de un asfalt de calitate lucru care ne surprinde plăcut și ne place că alunecă rolele și n-avem treabă până vrem să facem o tură completă de parc…

Ok. De aici faci pauză și umbli cu rolele pentru că din nou, cineva are un umor macabru și deosebit de întunecat sau poate nu l-a dus bila să toarne bitum și pe acolo. Eu nu-mi explic cine naiba supraveghează astfel de lucrări? Oare chiar toți îs incompetenți? Cum justifici că tot parcul e asfaltat cu bitum, dar porțiunea care leagă cele două sectoare ale pistei e din ciment care deja s-a transformat în pietriș?

Decât să vă bateți joc de un parc mai bine nu-l faceți și asta este. Eu tot nu înțeleg cum dracu la noi nu se poate face ceva calumea de la A la Z ca-n alte state europene. Și vorba aia, suntem în Cluj, nu-n Cucuieții din Deal. Efectiv nu am cuvinte să descriu idioțenia și prostia unora care nu știu ce caută în administrația locală.

Următoarea poză:

Culmea prostiei, să construiești un skate park ultra modern când pista de role nu are continuitate fiindcă o secțiune este din ciment, pardon, a fost. Nu pot spune că nu apreciez inițiativa și este un lucru extrem de nou și de bun dar totuși adresați și celelalte probleme. Hai să facem skate park să ne lăudăm că avem skate park da starea degradantă a pistei de biciclete o ascundem sub covor că așa știm noi să facem PR și să abordăm o problemă…

În zona Plopilor există următoarele obiective, destul de importante aș spune eu: Facultatea de Educație Fizică UBB, Parcul Babeș, Sala Sporturilor Horia Demian, Complexul de Natație al Universității Tehnice, Parcul Rozelor, Centrul Cultural Japonez, Sala Polivalentă și desigur Cluj Arena. Ne permitem oare să avem toate aceastea cu o stradă petecită și trotuare fără borduri?

Vă mulțumesc.

Tweet

c46d347c062dfd925a484152c2983acf

Răpirea lui Bruce nu a fost deloc accidentală și a venit într-un moment complet inoportun. Prima dovadă a faptului că a fost o operațiune gândită este biletul lăsat în urma răpirii.

Acest bilețel l-am găsit pe tastatura de la servici în urmă cu aproximativ două săptămâni. De atunci și până astăzi nu se știe nimic despre răpitorii lui Bruce, decât că sunt colegii mei de departament :)) Cercul de suspecți este redus cu complicități anexe minore din partea colegilor care mă au la fuflet :)).

Cine este Bruce? Ajungem și acolo, însă fanii animațiilor Pixar și Walt Disney cu siguranță știu despre cine vorbesc. Dar ca să nu fiu troll, vă invit să aflați din clipul următor cine este de fapt Bruce.

Forma sa materială a fost sub forma unei mascote de pluș care avea obiceiul de a sta pe cele două monitoare de la servici în calitate de martor a muncii prestate. Era mai mult de decor și pe deasupra era și o moștenire de la o fostă colegă. Răufăcătorii au profitat de lipsa mea de la calculator lăsându-mi ca wallpaper următoarea poză:

Varianta originală, avea și un Help me pleeeeeaseee! făcută în Firefox works de către Vlad, despre care vă voi povesti într-un articol viitor. Sper că nu trece neobservat talentul înnăscut și iscusința răpitorilor de a-i lega înotătoarele lui Bruce :)).

Ca peisajul să fie complet, vineri am primit un link de la unul din colegi care-l găsise “întâmplător” pe Bruce pe okazii.ro

Creativitatea și ingeniozitatea colegilor mei trebuie apreciată precum și copiii din ei care încă sunt acolo și cer afară să se joace :)

Tweet

987c4ae9409fbc26928c5e72489d9a08

În zilele de azi nimic nu mă mai surprinde, mă pot aștepta la orice, mai puțin la micile fenomene generate de Facebook. Uitându-mă înapoi mi se pare relativ comică întâmplarea dar oarecum similară unei piese de teatru tragi-comice din cauza căreia a trebuit să-mi readaug cunoștințele și prietenii în lista de prieteni. Vă mulțumesc pentru acceptarea cererii mele de prietenie și ca atare mă simt dator cu o explicație.

Fiindcă am vrut să fiu interesant, am zis că ce bine ar fi dacă aș transforma lista de prieteni în persoane care au dat like paginii mele. Nu am stat foarte mult pe gânduri fiindcă deja și văzusem miile de like-uri cum se adună. Așa că am dat click în stânga și-n dreapta până  mi-am transformat profilul într-o pagină. Foarte entuziasmat în primele 5 minute ale noii mele pagini, cu vreo 600 de like-uri. Primul lucru care l-am observat era lipsa căsuței de search, să pot căuta și eu alte pagini și chiar profilurile voastre să văd care ce mai puneți la cale. Impossibru decât dacă dădeai click pe opțiunea de a modifica setările paginii, abia acolo apărea căsuța de search. Am zis că asta nu mă oprește și nu mă descurajez așa ușor. Caut frumos un profil și surpriză, singurele acțiuni pe care le puteam efectua era share și comment, fără like. Ok, parcă pot trăi și cu asta dar deja parcă nu mai era ok. Și încep să postez pe pagina mea chestii de pe 9gag, de pe youtube, articole, bla bla-uri. Nimeni, nimic. Trece o zi, trec două, tot nimic. Nu se poate, trebuie să fie newsfeed că altfel cum sunt la curent cu cele mai virale videoclip-uri și cele mai noi evenimente? Da dragilor, dacă aveți profilul convertit în pagină și nu sunteți popular sau un business riscați să ajugenți ca meme-ul ăsta:

Așa că am scris frumos la Facebook că cineva (ca să vedeți cât îs de troll) mi-a aflat parola și s-a răzbunat pe mine prin convertirea profilului în pagină. Desigur că răspunsul nu a venit imediat ci după aproximativ 2 săptămâni. După 4 zile fără profil de facebook am hotărât să închid pagina respectivă și să îmi fac un profil nou. Zis și făcut, moment în care v-am readăugat în lista de prieteni. După cele 2 săptămâni primesc un mail de la facebook cum că profilul meu vechi a fost recuperat și că îl pot folosi din nou. Așa am ajuns acum să fiu urmărit de fratele meu geamăn cu care am peste 400 de prieteni în comun. Dilema este următoarea: să-l adaug ca amic sau să îl transform din nou în pagină? Deocamdată îl las așa să am două profiluri de facebook ca un alter ego.

Dacă am fost a bit of a troll cu unii dintre voi îmi cer scuze dar pe moment nu am vrut să par atât de noob :)

Tweet

b6124b53f5bfc2efa129d260bd76b96e

Ieri am citit un scurt articol în Adevărul legat de problematica înregistrării veniturilor din bacșiș încasate prin dispozitive POS. Conform unor studii, ospătarii primesc drept bacșiș între 8 și 12% din valoarea comenzii. Practic, acest bacșiș devine impozabil fiindcă el apare automat în raportul final al POS-ului. Nu ai cum să ascunzi operațiunea înregistrată pe bonul martor al POS-ului. Aici e pierderea ospătarilor care nu au cum să evite impozitarea acelui bacșiș.

În schimb, la bacșișurile în numerar nu există nicio reglementare legislativă în acest sens. Poți să îți asumi întreaga sumă fără a fi nevoit să plătești impozit. Dacă te întreabă la finanțe ce venituri ai realizat din bacșiș poți foarte simplu să declari că nu ai realizat astfel de venituri. La noi nu peste tot există cultura bacșișului și foarte puțini apreciază servirea ospătarului. Mi se pare normal să nu lași bacșiș unui ospătar care îți aruncă mâncarea pe masă și-și dă ochii peste cap, dar unde vezi că ești servit cu profesionalism și amabilitate ți-i mai mare dragul să le lași un bacșiș de la modest la generos. Nu e o muncă ușoară și banii aceia puțini sunt câștigați la propriu cu sudoarea frunții.

Personal apreciez genul acesta de muncă pentru că eu nu aș putea-o face niciodată că-s mai stângaci de fel. Dexteritatea, atenția și concentrarea celor care lucrează în servicii de ospitalitate este esențială pentru succesul oricărui restaurant. Gustul mâncării servite este influențat de percepția clientului asupra servirii. Putem numi îndemânarea ospătarilor incredientul secret al unei serviri perfecte.

Așa că, pe viitor, când serviți masa în oraș sau ieșiți la un suc, lăsați cardul acasă.

Tweet

75ba677ec00bb9c323d829abcc3f2a2f

În ultimele două zile mi-am ocupat o parte din timpul liber cu dezasamblarea notebook-ului verișoarei mele. Nu am intenționat inițial să îl desfac însă notebook-urile Toshiba sunt renumite pentru problemele cauzate de supraîncălzire și ventilație deficitară. Cum ea stă la 2 minute de Marea Adriatică și la o aruncătură de băț de plajă, este normal ca praful să se instaleze mai repede și în cantități mult mai mari. Dar “defectul” notebook-ului consta pe lângă problema cu încălzirea excesivă, în sectoare BAD pe hard disk. Practic, dacă nu evitai sectoarele stricate riscai să nu te mai poți folosi deloc de notebook. Am lăsat problema hard disk-ului ultima dată, principial fiind cooler-ul notebook-ului care era plin de praf iar gurile de ventilație complet obstrucționate. Sita ce acoperă și filtrează particulele de praf era complet înfundată cu un strat gros de praf, aerul din exterior nefiind capabil să ajungă la ventilator și apoi la radiatoare. Înainte de a intra în detalii, vă invit să urmăriți galeria de poze obținută în cadrul acestei operațiuni.

Am făcut destul de multe poze să nu uit care șurub unde intră că Doamne-ți mulțam sunt foarte multe. Cu toate astea, prima asamblare a dat greș. Nu a pornit. Așa că am cooptato pe Sonia și împreună, l-am făcut să meargă. Am ajuns să scoatem placa de sunet de pe placa de bază ca să avem acces la coolerul procesorului. Desigur, la fiecare montare a unei componente interne, legam repede tastatura să verificăm dacă mai pornește.

Ca să fim operativi și să nu pierdem timpul cu metode mai complicate de categorizare am zis că e mai simplu să desenăm niște cerculețe pe o foaie în interiorul cărora să punem șuruburile. Am inclus și o mică descriere să știm de unde le-am scos.

Am făcut câteva modificări la carcasă fiindcă la un moment dat nu puteam nicicum așeza placa de baza pe suportul desemnat așa că cu un cutter și un clește am tăiat pe ici colo să fie bine, și bine o fost că am reușit într-un final să prindem placa de baza de carcasă.

Pentru mine a fost o provocare deosebit de plăcută și de palpitantă mai ales că în cele din urmă am adresat și problema BAD-urilor de pe hard disk. Am instalat o copie proaspătă de windows 7 asigurându-mă că toate driverele și componentele funcționează impecabil.

Pot adăuga asta la C.V: Reverse engineering a Toshiba Satellite :)

Tweet

bf08cbe17ca56764e1773dbcd170175c

…dar mă aflu adesea în conflict cu mine. Aș merge în 10 direcții deodată și nicăieri în același timp. Sunt confuz, intrigat și pierdut. Că sunt într-o depresie de câteva luni încoace e o nimica toată, dar cel mai interesant e declinul personal și profesional din aceste ultime 6 luni. E drept că timp de mai bine de 1 an și câteva luni am tot urcat și am fost privilegiat din anumite puncte de vedere dar căderea e mai abruptă și mai violentă decât gustul dulce al victoriei. Eu văd lumea prin alți ochi și în universul meu toată lumea îți spune ce are pe suflet și îți întinde o mână de ajutor atunci când ai nevoie cel mai mult. În lumea mea nimeni nu te judecă pentru cine ești sau ce ai făcut, toată lumea încearcă să te salveze de la drumul către partea întunecată a lucrurilor. Oricât de bun aș încerca să fiu mi se pare că nu este de ajuns.

Când ajungi să te întrebi dacă nu le-ar fi mai bine celor din jurul tău fără tine știi sigur că treaba-i gravă rău de tot și că ai ajuns într-un punct în care fie clachezi și faci ceva nesăbuit, fie o iei de la început și încerci să devii altcineva, că persoana care ești acum nu are nicio șansă de supraviețuire în jungla socio-cultural-economică actuală. Și devii un fățarnic, un schizofrenic normal cu personalitate dublă. Te transformi într-un sociopat capabil oricând de orice fără a simți vreo emoție legată de trăirile celor din jur. Înțeleg cum anumiți oameni aparent normali devin opusul a tot ceea ce cred și ce simt. Înțeleg de ce anumiți oameni trec granița dintre bine și rău atât de ușor. Atâta timp cât nimeni nu a văzut dincolo de aparențe, adânc în sufletul lor, persoana care este cu adevărat totul se pierde. Și la ce folos să lupți pentru ce este drept și just când paradoxal este mai ușor să faci opusul?

Dar din toată povestea asta, un singur lucru mă ține în viață. Dorința de a alerga și de a lupta cu propriile limitări fizice și psihice. Dacă mi-ar fi fost prea ușor și aș avea tot ce mi-aș dori nu aș știi să apreciez frumusețea vieții sau oamenii simpli care fac pământul să se învârtă și soarele să zâmbească în fiecare dimineață.

Accept orice obstacol al vieții chiar dacă va trebui să-l depășesc de unul singur. Am greșit față de o persoană foarte dragă mie, aș putea spune jumătatea mea la care am renunțat pentru o iluzie capitalistă. Plătesc prețul greșelilor mele cât va trebui cu toate că pedeapsa mea nu va îndreptăți lucrurile cu ea. Nu pot sta să-mi plâng de milă și mă pierd în întuneric dând vina pe cei din jur pentru insuccesul meu. Singura vină este a mea.

Știu și motivul pentru care trec peste aceste mici greutăți și nu pot decât să le privesc ca pe un lucru bun care pe viitor îmi vor fi de folos.

Visez să schimb lumea în fiecare zi și totuși nu pot schimba nimic până nu schimb ceva la mine?…Criticilor mei le doresc să aibă parte de copilăria pe care am avut-o eu.

Sunteți liberi să interpreți cum doriți acest articol, puteți să mă etichetați cum vreți, însă țineți minte următorul lucru: nimic nu e ceea ce pare.

Pentru că puținele articole din text sunt suficiente pentru a interzice accesul la informație în mediul online. Parcurgând textul de lege al controversatului act, de la Secțiunea 2, Articolul 5,  alineatul k ni se dă definiția mărfurilor piratate.

În sensul prezentului alineat, eu înțeleg că marfă piratată înseamnă o copie realizată fără aprobarea producătorului. Cu alte cuvinte aș avea nevoie de acordul acestuia pentru a copia un produs de-al său. Prin produs înțelegem software, muzică, filme și jocuri. Dar dacă acestea sunt puse la dispoziția publicului larg de către nu știm cine de ce ar constitui o infracțiune copierea acestuia? Breșele de securitate și de protecție a materialelor nu reprezintă o problemă de siguranță națională pentru a persecuta 70% din populația țărilor aderente la acest act. Când licența de Windows și de Office ar fi corelată la nivelul salariului mediu din România atunci am mai putea vorbi de limitarea pirateriei acestui sistem de operare. 1000 de ron pentru un sistem de operare pe care SRI-ul îl poate folosi împotriva ta nu mi se pare o afacere tocmai bună.

Ce înțeleg ei prin utilizare ilegală de mijloace de difuzarea la scară largă în scopul încălcării? Eu unul înțeleg că un client de torrent sau de filesharing nu este ilegal. Este undeva legislație care să interzică crearea și folosirea unor astfel de programe? Și din nou, dacă este oferit gratuit fără a pune pistolul la tâmpla cuiva, cum este ilegal? Ilegal este dacă legislația în vigoare specifică acest lucru. Ce înseamnă scară largă? 50 – 100 de utilizatori? 2 – 3? Scopul meu nu este acela al încălcării ci al folosirii în scopuri recreative sau educaționale. Dicționarul explicativ al limbii române definește scopul ca:

 SCOP, scopuri, s. n. Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască;

Nu cred că face nimeni un scop de încălcare din filesharing.

Mergând mai departe prin articolele ACTA ajungem la probabil cel mai controversat alineat din toată legea.

O parte fiind țara aderentă la acest act, poate desemna autoritatea serviciilor de informații de a cere furnizorilor de internet să divulge rapid reclamantului unui produs informații despre un abonat despre care se presupune că bla bla, atunci când titularul dreptului a depus o cerere subliniind această încălcare a dreptului său de proprietate intelectuală. Deci fără o cerere în prealabil nu poate nimeni divulga informații despre un client al unui serviciu de internet. Dar această cerere pe ce bază se formulează? Oare nu pe investigații invazive și intrusive în sistemul clienților? Adică cum ai tu informații despre ce am eu instalat pe calculator fără consimțământul meu? Simplu, legea 98/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008. Întregul text al acestei legi îl puteți citi aici. Deja absolut orice facem este monitorizat doar că la vremea respectivă, adică acum 3 ani, nu era atât de dezvoltat social media și activismul civic încât să stârnească reacții.

Aici deja problema nu ne mai privește direct ci îi vizează pe cei care piratează muzică prin eliminarea metodelor de siguranță a copierii și distribuirii materialului aflat sub incidența drepturilor de autor.

Oricum ar fi, ACTA nu reprezintă o soluție la protejarea drepturilor de proprietate intelectuală ci mai degrabă începutul unor noi metode de piratare mai eficiente și de navigare anonimă a clienților unui serviciu de internet. Ce trebuie pedepsit este copierea și distribuirea contra unor sume de bani. Adică îți însușești un drept de proprietate intelectuală de a obține un venit ilicit. Aici trebuie punctată problema, nu  pe utilizatorii care-și pun două – trei mp3-uri pe telefon să asculte când aleargă sau când merg în stânga și-n dreapta.

Am inclus două videoclip-uri Anti ACTA care mie mi-au plăcut foarte mult și pe care sunt convins că marea majoritatea le-ați văzut.

Germania refuză să semneze ACTA! Știrea aici: http://www.realnews24.com/germany-refuses-to-sign-acta-amid-protests/

Tweet

7911570079b693f33f3c8bf6c914382a

Între construcția mașinilor și a oamenilor s-au găsit foarte multe asemănări de-a lungul timpului. Astăzi, automobilul a devenit o extensie fizio-mecanică a oamenilor. Simbioza perfectă între șofer și autoturism se reflectă prin modul în care anumite sisteme au fost proiectate și executate. Sistemul de admisie – evacuare de pe un autoturism folosește același principiu ca sistemul respirator al oamenilor. Prin analogie, admisia este echivalentă cu inspirația aerului și conducerea acestuia către plămâni. Filtrul de aer, în cazul acesta, are rolul de a elimina impuritățile din aer asigurând un debit de aer curat și proaspăt pentru a se amesteca cu benzina ca prin ardere să rezulte energie. Acest amestec odată ars degajă Co2 prin sistemul de evacuare al mașinii. Oamenii inspiră și respiră tot prin acest filtru, debitul de aer fiind bidirecțional în timp ce la autoturisme este unidirecțional.

Un sportiv de performanță are un sistem respirator mult mai dezvoltat decât restul indivizilor. Prin dezvoltat se înțelege modificări fizio-anatomice ale tractului respirator pentru a asigura un flux de aer continuu, regulat și mărit. În industria auto, această noțiune de dezvoltat este oarecum limitată datorită reglementărilor legislative ce privesc emisiile de gaze ale autoturismelor. Nu-i ca și când am putea conduce ore în șir sperând ca filtrul de aer și tobele de eșapament să se dilate asigurând o admisie – evacuare mai intensă.

Din păcate sau din fericire, nimic nu este făcut să reziste în eternitate. Rugina se instalează și pe țevile de eșapament rezultând perforarea acestora aspect care duce la poluare fonică, scăderea puterii și creșterea consumului de carburant. Am pățit-o relativ recent și nu a fost o senzație plăcută să trec pe lângă mașini parcate declanșând alarmele fiecăreia. Mi-am luat porția de înjurături cu vârf și îndesat.

Aflându-mă în această dilemă mi-am sunat mecanicul descriindu-i problema. Mi-a spus să merg pe Str. Câmpina la Stelco. N-am ținut minte strada așa că am intrat pe google să caut Stelco. Am găsit un site foarte drăguț, la subiect, simplu și deosebit de util. Fiindcă nu am răbdare să citesc de pe monitor m-am uitat doar la poze. Pozele m-au convins:

Am pus mână pe telefon pentru a cere mai multe informații după care m-am luat și m-am dus frumos până la service-ul Stelco din Cluj-Napoca. Binențeles că problema mea era și la toba finală nu doar intermediară. Fiind o societate comercială care fabrică propriile tobe de eșapament au avut desigur toba finală pe stoc. Nu a durat mai mult de 20 de minute până am avut toba intermediară și finală înlocuite, acestea fiind sudate în argon.

Mi-a plăcut foarte mult modul în care angajații Stelco din Cluj-Napoca tratează fiecare client în parte. Există ceva ce nu prea am întâlnit, dialogul cu clientul. Mi s-a întâmplat să merg la service-uri auto și să nu mă asculte nimeni sau măcar să îmi explice ce și cum. Înțeleg că nu am cunoștințe de mecanică aprofundate dar dacă îmi explici în mare cum mă afectează problema pe care o am și soluția care o aduci în discuție pentru mine este suficient.  Astfel de service-uri merită toate admirația mea mai ales din prisma faptului că lucrează bine, ieftin și repede.

Sunt un client pretențios și nu mă aștept decât la profesionalism și atenție la detalii. Exigența standardelor pe care mi le impun atunci când cumpăr un serviciu sau produs mi-a adus întotdeauna servicii și produse fiabile și calitative. Voi apela în continuare la serviciile Stelco și vă recomand cu căldură să o faceți și voi pentru un schimb reciproc deosebit de avantajos.

Tweet

59be60da8056c5c995509e524e24144e

Așa aș descrie situația mea în prezent. Oricât de mult m-aș strădui să-mi modific viitorul, mă aflu de fiecare dată incapabil. Nu pot face nimic. Totul se întâmplă fără voia mea indiferent dacă îmi place sau nu. Plutesc prin viață purtat de val, fără control, direcție, sens sau simț a ceea ce urmează să mă aștepte. Visez cu ochii deschiși la universul meu ideal în care înfăptuiesc doar lucruri mărețe. Adorm și toate acestea dispar în momentul în care sună alarma telefonului. Întind mâna către destin însă acesta îmi întoarce spatele. Nu pot controla nimic din ceea ce mi se întâmplă, mă resemnez și sper ca suprizele care mă așteaptă pe parcursul vieții să fie plăcute și oarecum în rezonanță cu visele și aspirațiile mele. Mă transpun adesea în pielea altor personaje, trăiesc o viață triplă, călătoresc în lung și-n lat în căutarea menirii mele. Nu găsesc niciun răspuns. Simt că trebuie să fac mai mult cu viața mea dar nu știu ce. Fiindcă habar nu am încotro să o iau, aștept, respect regulile și pretind că totul este normal.

Paradoxul drumului meu este că deși nu am reușit să influențez cursul evenimentelor acestea s-au produs doar că în alt context însă cu același rezultat. Singura necunoscută a fost intervalul de timp. Este foarte ciudat cum am impresia uneori că ceea ce îmi propun se va și întâmpla. Nu știu de ce cred orbește în asta.

De ce nu acționez conform instinctului? De ce nu fac ceea ce îmi place? Ce mă oprește?

Oare câți pot spune că sunt stăpânii propriului destin?

Am atâtea întrebări care vor rămâne fără răspuns…

Tweet

76eb31c9dadc1d666af2437978713adc